Numele iniţial al localităţii a fost Unghiul. Astfel s-a numit între anii 1462-1587 (v. "Documenta Romaniae Historica", A. Moldova, vol.II, p.149-151, D.I.R., veacul XVI, A, Moldova. Vol.III (1571-1590), p.343-344).
Toponimicul respectiv îşi are originea în aspectul geografic al teritoriului pe care s-a constituit iniţial aşezarea, r.Prut formînd aici, prin o cotire brusca, un unghi perfect (v."Cugetul", revista de istorie si ştiinţe umaniste, 1994, nr.1, p.18). Alte denumiri n-a mai avut.

Mahalalele şi cartierele poartă următoarele denumiri, denumiri ce-şi au originea :
Cartierul Dănuţeni, de la localitatea de altădată, inclusă în a.1973 în componenţa oraşului.
Cartierul Tineretului, de la vîrsta sa, acesta fiind construit recent, în anii '80.
Cartierul Bereşti, de la localitatea de altădată, inclusă în anul 1973 în componenţa oraşului.
Regiunea Mînzăteştii-Vechi, fost sat inclus în 1973 în componenţa oraşului.
Ungheni-Deal, parte a oraşului, altădată sat cu numele Deleşti, botezat astfel datorită poziţiei sale geografice - mai ridicat, pe o colină - în raport cu întreg oraşul.
Ungheni-Vale, este satul istoric, care constituie nucleul oraşului. Apelativul şi l-a luat de la aşezarea sa geografică, în valea Prutului, faţă de celelalte zone ale municipiului.

Ungheniul este aşezat în centrul Moldovei vechi. Acest spaţiu face parte din extrema sudică a depresiunii (văii) Prutului mijlociu. În depresiunea Prutului mijlociu, se află depresiunea de contract, adică o succesiune de văi colinare, care sfîrşesc în aval şi sunt întretăiate de bătrînul fluviu, acesta fiind şi hotarul de vest al oraşului. Aşezarea localităţii este amplasată într-o zonă periferică, în care din cele mai vechi timpuri au existat condiţii favorabile schimbului dintre produsele dealurilor şi cîmpiilor. De asemenea, prezenţa apei din abundenţă, precum şi deosebita fertilitate a solului, a condiţionat întemeierea vechiului sat, urmînd ca ulterior, pe tot parcursul istoriei sale, acestuia să-i fie asigurată o populare constantă. Bineînţeles, nu putem omite aici şi faptul, destul de important, că Ungheniul s-a aflat dintotdeauna aşezat în vecinătatea imediată a unor importante căi comerciale din trecut, cum au fost "Marele Drum Comercial Moldovenesc" şi "Drumul Pescarilor", nemaivorbind de numeroase drumuri războinice, astfel încît nu vom greşi dacă vom spune că aşezarea geografică a urbei de astăzi a fost condiţia esentială întru apariţia şi evoluţia ei.
Pe lînga faptul că oraşul este mărginit, dinspre apus, de r.Prut, prin localitate, ca afluenţi ai celui dintîi, mai curg două rîuri; primul, chiar prin centrul aşezării. Acesta este r.Delia, numit în trecut, în documente medievale, Deala, probabil de la faptul că-şi începe cursul din şiragul de dealuri ale Basarabiei centrale, numit şi masivul Corneştilor. În forma sa actuală, însa Delia ar putea fi, precum arată literatura de specialitate, un nume de sorginte turanică (Spinei V. "Relaţii etnice şi politice în Moldova meridionala în sec.X-XIII" Iaşi, 1985 pag.152).
Cel de-al doilea rîuleţ se numeşte Băileşti şi îşi trece cursul prin extrema sudică a municipiului, vărsîndu-se în r.Prut. Numele său se explică prin cel al văii din care îşi trage obîrsia, Valea Băilesti, atestată documentar în veacul al XVII-lea. Alte ape,decit un iaz cu nume ce poartă amprenta recentei ideologii comuniste (Lacul Comsomolist), localitatea nu mai are.
Pe teritoriul oraşului nu se află nici un monument al naturii Iniţial, Ungheniul a fost sat. Prima sa menţiune documentară datează cu 20 august 1462 (v.D.R.N., A, Moldova, vol.II, p.149-151). Acest statut localitatea l-a avut pîna în anul 1940, cînd în luna august sovieticii i-au conferit statutul de oraş şi centru raional. Anterior acestui fapt, însa, la mijlocul secolului al XIX-lea, stăpînul aşezării, Mihai Buznea, înfiinţă aici, pe locul Ungheniului Centru de astăzi, un tîrg de produse agricole. În jurul acestuia, treptat s-a aşezat cu traiul populaţie alogenă, mai cu seamă după construirea căii ferate în 1871-1875, partea respectivă a satului urmînd să se numească, pînă prin anii'70 ai veacului XX, Ungheni Tîrg.
Pe teritoriul oraşului nu s-au efectuat săpături arheologice. Cu toate acestea, o retrospecţie de suprafaţă a teritoriului municipiului a scos la iveală vestigii ale unor aşezări din perioada culturii Cucuteni, Cerneahov. Apoi, întîmplător, aici au fost descoperite osemintele unui mamut din perioada tertiară. 1. Crucea Eroilor Neamului, ridicată în cinstea martirilor perioadei de ocupaţie sovietică;
2. Memorialul celor căzuţi în ultimul război mondial pentru eliberarea Ungheniului de sub dominaţia nazistă.
3. Obeliscul ridicat în cinstea Diviziei a 252-a, participantă la eliberarea Ungheniului în 1944;
4. Biserica Alexandru Nevski, monument ecleziastic, de istorie şi arhitectură, ridicată în cinstea războiului ruso-turc din anii 1877-1878.
5. Biserica cu hramul "Sf.Nicolae", monument ecleziastic şi de istorie, ridicată în anul 1882, de către prinţul Constantin Moruzi. În cavoul acestei biserici este înmormîntat ctitorul ei. Actualmente municipiul Ungheni are circa 43 mii de locuitori. Principalele naţionalităţi sunt românii, ucrainenii, ruşii, iar principalele confesiuni sunt - ortodocşii, adventiştii, protestanţii, iehoviştii.
Întemeietorii localităţii au fost din rîndul populaţiei autohtone. Demografia aşezării a început să se schimbe începînd cu mijlocul veacului al XIX-lea, odată cu construirea căii ferate, cînd, din necesitate de forţă de muncă, în Ungheni s-au aşezat cu traiul evrei, ruteni, ruşi.
Potrivit datelor recensămîntului din a.1897, aici locuiau 1136 evrei, 72 ucraineni, 58 ruşi, 17 polonezi şi numai 456 moldoveni. Componenţa etnică a aşezării s-a schimbat începînd cu 1944, odată cu instaurarea regimului sovietic. La recensămîntul populaţiei din a.1989 în Ungheni erau 40 mii locuitori.
Ungheniul nu are tradiţii populare definitorii, urbanizarea spunîndu-şi cuvîntul în acest sens. Meseriile şi ocupaţiile prin care s-au făcut celebri oamenii din localitatea Ungheni faţă de cei din localităţile vecine sunt, ţesutul covoarelor şi ceramica.
Locuitorii aşezării, atît în trecut cît şi actualmente, sunt porecliţi "ungheneni", fapt ce indică asupra provenienţei sau apartenenţei lor. Alte porecle nu sunt cunoscute.
Despre familiile boierşti ce au stapînit moşia oraşului în diferite perioade istorice se pot spune următoarele: la 1462 vedem stăpînind localitatea Pan Bratul, fiul Procelnicului. Acest Procelnicul era Stoian, boier în sfatul domnesc a lui Alexandru cel Bun şi participant la bătălia de la Gryunwald în 1422. Alte rude ale acestui războinic, stăpîneau aşezarea la 1490. Neamul acestora s-a stins la Ungheni prin secolul XVII. Începînd cu domnia lui Vasile Lupu, aici cumpără parţi de moşii vărul acestuia, postelnicul Iorga, care murind a lăsat moştenire partea de sat surorilor sale Alexandra şi Creata. Ultimele, la rîndul lor decedînd şi-au lăsat averea în stăpînirea nepoţilor lor. Viaţa acestora s-a stins la Ungheni la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Cea de pe urmă dinastie care a deţinut proprietăţi la Ungheni, a fost cea a boierilor moldoveni Buznea. Ultimul descendent al acestei familii, Mihai, naţionalist, iubitor de istorie şi cultură românească, se stingea ruinat de avere la 1914.
Cele mai de seamă familii boiereşti care au vieţuit, temporar, la Ungheni, a fost cea a lui Paul Gore şi Petre Cazacu. Primul a lăsat pentru colectivitatea locală drept moştenire un frumos parc din specii deosebite de arbori, dar care a fost distrus în perioada sovietică. Apoi, este cu neputinţă să nu menţionam aici pe prinţul Constantin Moruzi, vărul domnitorului moldovean Alexandru Moruz. Constantin a ctitorit aici frumoasa biserică"Sfîntul Nicolae". Tot el este tatăl romancierului Dumitru Moruzi. Alte familii boiereşti sunt puţin relevante.
Cît despre legende apare inesplicabilă la Ungheni persistenţa unei legende despre întemeierea localităţii de către domnitorul Vasile Lupu. Deşi nu dispunem de vreun document care ar atesta conexiunea distinsului domnitor cu locul respectiv. La Ungheni ca urmare a instălarii unei atare tradiţii, gara feroviară, în anii interbelici, s-a numit Vasile Lupu. Frontispiciul unei bănci populare din acea perioadă conţinea numele voievodului, iar în centrul localităţii se înălţa un monument al acestuia.